iar despre revolutie ...

a inceputul lunii decembrie 1989, presedintele Romaniei socialiste, Nicolae Ceausescu, a primit din partea lui Iulian Vlad un raport despre discutiile din Malta dintre celor doua mari super-puteri de la acea vreme, Statele Unite si URSS. Raportul vorbeste despre ”un nou echilibru pe continentul european”, respectiv ”redefinirea sferelor de influenta”. Documentul a fost facut public si nu insistam asupra lui. Ceea ce nu se stie, este faptul ca alaturi de informatiile mai sus amintite, spionii romani care s-au ocupat de operatiunea ”Malta” au mai adus si o harta. Acest document a produs pe plan intern, in timp, demisia unui sef de Mare Stat Major al Armatei Romane si o catastrofa aeronautica: cea de la Balotesti, din 1995. Pe plan extern, tot ceea ce continea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale sa se produca.

Pe 31 octombrie 2000, generalul de corp de armata Mircea Chelaru, la vremea respectiva sef al Marelui Stat Major al Armatei, a anuntat o conferinta de presa ad-hoc, seara tarziu. El a declarat, spre uluirea asistentei, ca structuri de tip mafiot incearca sa destabilizeze Romania si sa enclavizeze sudul Olteniei. Adica sa constituie o veritabila ”Republica a Olteniei”. Generalul nu a dat alte amanunte. La cateva ore, in replica, a venit raspunsul Ministerului de Interne, prin generalul Mircea Muresan, care a spus ca ”se poate vorbi de elemente de crima organizata, generate de nivelul scazut de trai, de saracie. Este vorba despre recuperatori, traficanti de droguri si cei implicati in fenomenul prostitutiei. Daca nu tinem sub control fenomenul, in timp, e posibil sa devina un pericol”. A doua zi, pe 1 noiembrie 2000, Mircea Chelaru si-a dat demisia din functia de sef al Marelui Stat Major al Armatei. Despre ce era vorba? In 1992, William B. Wood, geograf sef al Departamentului de Stat american (fost ambasador SUA in Afganistan), dadea publicitatii o harta cu noile granite ale statelor Europei, granite care ar fi trebuit modificate in virtutea intereselor strategice de dupa caderea blocului comunist. Adica intelegerea de la Malta.

Pe scurt, se preconiza ca: Scotia devine independenta; o parte a Irlandei de Nord se uneste cu Republica Irlanda; Bretania se desprinde de Franta; Tara Bascilor si Catalunia se desprind de Spania; Italia se divide in zona de nord si zona de sud; Belgia se divide in Flandra si Wallonia; Cehoslovacia se rupe in doua; Kaliningrad va fi o zona autonoma in cadrul Rusiei; Kosovo se alipeste Albaniei; Transilvania devine parte a Ungariei; actualele judete Dolj, Caras-Severin si Timis se desprind de Romania si devin o tara a tiganilor; partea vestica a Basarabiei revine Romaniei; partea estica a Basarabiei, inclusiv Transnistria, devin zona autonoma ”Dniester” in cadrul Ucrainei.

Publicatia franceza ”L′evenement de Jeudi” arata harta mai sus mentionata, in octombrie 1992. Peste Romania de sud-vest scrie ”Tigani”. Un asemenea document primise Ceausescu si despre el vorbea si generalul Chelaru.
Iata paralele dintre datele hartii mai sus amintite si evenimentele de pe batranul continent, din 1990 pana astazi:

- In 1993 Cehoslovacia a disparut de pe harta lumii si au aparut Cehia si Slovacia. Pasnic.

- Divizarea Iugoslaviei, asa cum vorbea documentul, a fost efectul unui sir de conflicte armate incepand cu 1990, cand Germania recunoaste prima independenta Sloveniei si Croatiei. In 1991 incepe razboiul dintre sarbi si croati, iar in 1992 cel dintre sarbi si bosniaci.

- In 1996 mafia albaneza preia controlul traficului de droguri din Balcani.

- In 1999 au loc bombardamentele NATO din Serbia.

- In februarie 2008 Kosovo isi declara independenta fata de Serbia, cu recunoasterea UE si SUA. Este foarte posibil sa se uneasca cu Albania in urmatoarea perioada.

- In noiembrie 2007, premierul regional scotian Alex Salmond, seful Partidului National Scotian (SNP), a vorbit pentru prima oara despre un calendar de separare de Marea Britanie si a prezis ca Scotia va fi independenta peste 10 ani, respectiv in 2017. Salmond a promis organizarea unui referendum asupra independentei Scotiei inainte de alegerile regionale din 2011.

- In noiembrie 2007 flamanzii din Belgia au aprins scanteia scindarii – deputatii flamanzi au votat o lege care vizeaza reducerea drepturilor de vot ale francofonilor. Acest lucru s-a intamplat pentru prima oara de la independenta Belgiei, in 1830.

- In vara anului 2009, guvernul Berlusconi a fost zguduit de un scandal care a readus in actualitate ideea secesiunii dintre sudul si nordul Italiei.

- “Eliberarea” bretonilor, considerati urmasi ai celtilor veniti din insulele britanice, de sub “opresiunea franceza” este sustinuta de Armata Revolutionara Bretona, care si-a inceput activitatea inca de la inceputul anilor 1970. Nascuta ca o copie fidela a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), organizatia bretona apartine aripii extremiste a miscarii nationaliste Emgann, miscare al carei obiectiv este independenta Bretaniei fata de Franta.

- In anul 2009 locuitorii din mai multe zone ale Cataloniei au participat la un referendum ”simbolic” privind independenta acestei regiuni fata de guvernul de la Madrid.

- ”Situatia din Craiova a scapat de sub control si cred ca nu mai poate fi stapanita. Nu mai ai curaj sa iesi seara pe strada”. Afirmatia apartinea presedintelui Consiliului Judetean Dolj, Ion Preoteasa, si era legata de escaladarea luptelor de strada intre clanurile mafiote din Banie in ultimele luni ale anului 2007. Au urmat anii 2008 si 2009, cand razboaiele dintre clanurile de tigani din Craiova s-au derulat chiar in centrul orasului, langa Tribunalul Judetean, in plina zi.

Chelaru: ” Oltenia urma sa se desprinda de Romania in decembrie 2000”
Generalul Mircea Chelaru (foto): ”La vremea respectiva (octombrie 2000) aveam informatii precise despre enclavizarea sudului Olteniei, si nu numai, de comunitati compacte de rromi, cu implicarea unor structuri de tip mafiot. Pe vreme de pace, rolul armatei e acela de a produce starea de descurajare a unor potentiali agresori. Tocmai in acest sens am convocat acea conferinta de presa, pentru a descuraja, pentru a atrage atentia acelor structuri ca se stie despre ele si ca exista modalitati de anihilare a lor. Demisia mea a fost legata de acea declaratie. Regret ca am avut dreptate. Fenomenul enclavizarii e real. Oltenia urma sa se desprinda oficial de Romania in decembrie 2000, iar Strehaia urma sa devina capitala enclavei. Din cate stiu, nu s-a renuntat inca la acest plan. In Romania s-au facut si se fac greseli politice ce intra in categoria erorilor istorice care, tare ma tem, nu se vor putea spala decat cu sange”.

Generalul Mircea Chelaru, nascut in 1949, este doctor in stiinte militare si a absolvit – pe langa Scoala Superioara de Ofiteri si Academia Militara din Romania – Colegiul de Studii Strategice si Economice de Aparare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate „George C. Marshall” din Germania, precum si cursuri internationale de drept militar. In anul 1990 a fost director al Diviziunii III de contraspionaj la Serviciul Roman de Informatii. A fost seful Marelui Stat Major al Amatei in anul 2000. Din anul 2008 este general cu patru stele, in rezerva.

De ce a disparut dosarul Balotesti?

Din informatiile pe care le detinem, spionul roman care i-a adus lui Iulian Vlad si prin acesta, lui Ceusescu, acele date de la Malta, in 1989, a decedat in catastrofa aeronautica de la Balotesti. Citam declaratia unei persoane care cunoaste detalii din interiorul sistemului: „Omul care a adus informatiile de la Malta in 1989 se afla in Airbusul care s-a prabusit la Balotesti in 1995. Nu a fost un accident aviatic, a fost un act terorist, o executie, era vizata chiar persoana care era implicata in actiunea romaneasca de spionaj de la Malta”. O aeronava cu destinatia Bruxelles s-a prabusit, la 31 martie 1995, in jurul orei 9.00, in apropierea Aeroportului International Bucuresti Otopeni, dupa aproximativ doua minute de la decolare. In accident si-au pierdut viata toti membrii echipajului, cei 49 de pasageri, majoritatea belgieni, inclusiv consulul Ambasadei Belgiei la Bucuresti, dar si functionari ai Comisiei Europene. Aeronava, fabricata in 1987, apartinea Companiei TAROM si efectua zboruri regulate Bucuresti – Bruxelles.

Desigur, este greu de crezut ca in Romania am putea asista la o asemenea desfasurare complexa de forte, ca in filmele de spionaj, dar… Ce scrie presa in 20 mai 2008: ”Dosarul celei mai mari catastrofe aviatice din Romania, accidentul de la Balotesti, este de negasit. Consiliul Superior al Magistraturii incearca sa afle cum au disparut documentele, inainte ca procurorii sa se pronunte asupra cauzelor care au dus la catastrofa aviatica”. Timp de mai multe luni au fost luate la puricat arhivele Parchetelor Tribunalului si Curtii de Apel Bucuresti, dar si cele ale Parchetului Curtii Supreme. Verificarile au dus la concluzia ca dosarul accidentului aviatic nu a fost solutionat de niciunul din aceste parchete. Cat despre dosarul in sine, acesta s-a evaporat din arhivele celor trei unitati de Parchet care au preluat pe rand fraiele investigatiei. Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a decis ca procurorii sa reconstituie documentele care lipsesc. Nu s-a specificat cum sa le reconstituie…

Romania a scapat, deocamdata, de liniile noii ordini europene trasate pe aceasta harta blestemata. Reamintim insa o idee aristotelica, conform careia o comunitate in care dispare justitia este pe cale de disolutie, in contextul in care Romania este in acest moment cel mai corupt stat din Uniunea Europeana, iar nivelul de trai este in prabusire.

Pentru prima dată după mulţi ani mi se oferă ocazia să scriu „pozitiv“ şi încă despre o instituţie despre care s-au scris, şi am scris şi eu, destule lucruri nu tocmai de bine. Printr-un curier militar ne-a sosit la redacţie ultimul număr al publicaţiei oficiale a SRI - „Intelligence“. În interiorul revistei - o primă reacţie la campania lansată de „Curentul“, cu privire la colonelul Trosca. Am reprodus integral pagina dedicată echipei lui Trosca, lichidată printr-o manevră a generalului GRU Nicolae Militaru. Pentru acest gest am găsit de cuviinţă să salut cu onoare SRI-ul, pentru prima oară după mulţi ani.
Anul acesta, la sfârşitul lunii trecute, Serviciul Român de Informaţii a aniversat 21 de ani de la înfiinţare. Serviciul a trecut deci de pragul celor 20 de ani fatidici, interval în care românii nu prea au ieşit din cadrele etichetei aplicate de Brucan cu a sa infamantă stigmatizare a românilor, categorisiţi drept „stupid people“, şi a ajuns la limanul unei stări de „intelligence“ finalmente.
Fără onoare, demnitate şi caracter nu poţi rezista, ca persoană, ca om, în cadrul unei instituţii care lucrează cu minciuna, însă minciuna folosită instituţional pentru a ajunge la adevăr. Te sminteşti dacă nu eşti consolidat interior. Serviciile de informaţii nu sunt pentru domnişoare, nici pentru maici, însă asta nu înseamnă că au ce căuta curvele aici. Asumarea condiţiei de luptător pe frontul din umbră presupune un fundament moral consistent, presupune tărie de caracter şi un tip de dedicaţie cu totul aparte, o motivaţie interioară extrem de puternică în sensul asumării unei vieţi de luptă perpetuă, deoarece frontul pomenit este fierbinte mereu, este un front unde se mai şi moare, iar inamicii sunt mereu mai mulţi, mai puternici, mai lipsiţi de scrupule.
Ştiu că mii de tineri se înghesuie la porţile instituţiei, atraşi de mirajul unei munci tainice, miraj întreţinut de literatură şi filme. Înainte de ‘89, cei care lucrau în Securitate ajungeau acolo pe cu totul alte căi. Securitatea era braţul înarmat al Partidului, iar securiştii erau un fel de gardieni ai Templului Ateismului Ştiinţific multilateral dezvoltat - o parascovenie de idioţi congenitali. Cei care erau deja virusaţi de cretinismul de partid au contribuit la imaginea dezolantă a instituţiei Securităţii, devenită un fel de bau-bau naţional.
O altă categorie şi-a făcut totuşi şi datoria, aşa cum au jurat în jurământul de ofiţer. Au lucrat şi pentru ţară, nu doar pentru organele de partid. Buni, răi, cei mai mulţi dintre aceştia au fost lichidaţi în zilele acelui decembrie şi în perioada imediat următoare. Lichidaţi de inamic, în primul rând de KGB. Pe lângă Trosca şi camarazii săi, există o listă destul de lungă de ofiţeri superiori de Armată şi Securitate ucişi fie de glonţ, fie prin alte „mijloace operative“. În Cehoslovacia, odată cu intrarea Armatei Roşii, cu tancurile, în Praga, primii care au fost arestaţi, puşi cu faţa la perete şi împuşcaţi în ceafă au fost ofiţerii serviciului de contrainformaţii, lăsaţi la vedere, lângă fişete, pentru a se da un mesaj.
Un mesaj similar s-a dat şi în decembrie ‘89, când cadavrele echipajului lui Trosca au fost lăsate în stradă, după nimicire. Mesajul a fost înţeles, dar a dat naştere şi unei reacţii fără precedent. Nu întâmplător s-a format la numai două luni după acest eveniment CADA, un corp de mii de ofiţeri care au demonstrat public, în faţa Guvernului, a Puterii cerând demisia din fruntea Armatei a lui Militaru şi a găştii sale de „Corbi“, cum erau numiţi în dosarele instrumentate inclusiv de Trosca, spionii sovietici ai GRU şi KGB.

Jertfa lui Trosca nu s-a irosit în van

Moartea lui Trosca nu a fost chiar degeaba. Generalul Militaru, cel care l-a ucis, pus în funcţie de Ion Iliescu a fost dat jos ca urmare a acestei acţiuni fără precedent în istoria militară a României. Miile de ofiţeri care au demonstrat în faţa Guvernului provizoriu, în luna februarie 1990, au reuşit înlăturarea spionului sovietic din fruntea Armatei, însă multe alte căpuşe şi cârtiţe au rămas bine înfipte în sistemul de putere post decembrist. La vârf, cârtiţa numărul unu, Ion Iliescu.
Dezbaterea asupra cazului Trosca nu este doar simbolică ci priveşte chiar sensul faptelor petrecute în decembrie 1989, deoarece atâta vreme cât de fapt asistăm doar la victoria kaghebiştilor, câtă vreme uneltele moscovite şi urmaşii lor îşi fac de cap într-o Românie neguvernată de români, în realitate, înseamnă că războiul nu s-a încheiat. Trosca este poate cel mai cunoscut nume de cadru militar sacrificat la aşa zisa „revoluţie“, iar ferocitatea pedepsirii sale a rămas în memoria colectivă a românilor. Trosca este nu doar încă un ofiţer român asasinat şi profanat de kgb-işi, ci este şi cel mai cunoscut simbol al războiului dus de cadrele de informaţii şi contrainformaţii ale României pe frontul invizibil.
În sediul MapN s-a aflat în ziua uciderii lui Trosca ataşatul militar al Ambasadei Sovietice, iar Trosca a fost practic pedepsit sub ochii rusului, spre ştiinţa tuturor cadrelor militare care au îndrăznit să lupte împotriva ruşilor.
Am scris deja în numerele precedente din „Curentul“ dedicate cazului Trosca că „SRI-ul putea să devină intervenient în acest dosar şi să argumenteze temeinicia activităţii de contra-informaţii deoarece nefăcând-o această instituţie îşi anulează însăşi sensul de a fi. Mai mult Trosca şi camarazii său ucişi prin manevrele GRU şi KGB din perioada „revoluţiei“ sunt efigii ale SRI respectiv ale Brigăzii Antiteroriste, care marchează ziua de 24 decembrie, ziua execuţiei lui Trosca. Trosca are şi valoare simbolică şi nu numai. Cum mai poate urmări vreun cadru al SRI astăzi agenţi ai Moscovei câtă vreme ştie că se poate expune unei pedepse similare celei suferite de Trosca, ba mai mult ştiind că până şi memoria îi va fi pângărită.“
M-am înşelat, SRI-ul nu putea interveni direct în dosar, alături de familie. Nici preşedintele nu a avut puterea să schimbe cursul acţiunii prin care lui Trosca i-a fost răpit dreptul de a fi numit erou postmortem. Acţiune dirijată şi dusă la bun sfârşit de membrii unei agenturi adânc înfiltrate în sistemul politic.
Nu s-a terminat (încă) cu kaghebiştii din România. Foarte probabil nu vom scăpa niciodată de ei. Măcar însă să le limităm activitatea, dacă de dat în cap, deocamdată, nu se pune problema. Sacrificiul şi jertfa celor care, ca şi Trosca, au plătit preţul suprem n-ar trebui să fie degeaba.
Cam asta o spune şi actualul SRI, prin pagina dedicată, acum lui Gheorghe Trosca, erou în veşnicie, cu sau fără ţidulă. Pentru Patrie şi Onoare, SRI-ul răspune, iată: Prezent!
George Roncea

Lecţia de onoare

În urmă cu ceva timp, parcă intuind că preşedintele României nu mai poate face nimic, spuneam că eroii nu se nasc şi nu mor prin decret prezidenţial. Că, altfel spus, nu contează ce scrie unul sau altul pe Trosca, ci doar ce semnifică gestul făcut de el în ultima oră din viaţă. Cum ştim deja, la puţin timp după moartea uslaşilor, pe ABI-urile lor s-a scris mare, cu cretă, cuvântul „terorişti“, adică exact opusul a ceea ce erau acei oameni, iar astăzi s-a scris cu cerneală prezidenţială, împrumutată de la un judecător lipsit de minte, cuvântul „poliţie politică“. Şef de Stat-Major al USLA în decembrie 1989, Gheorghe Trosca fusese anterior ofiţer de contrainformaţii militare, calitate în care, conform fişei postului, instrumenta cazuri de ofiţeri sau subofiţeri aflaţi în conflict cu legea, cu normele sau cu jurământul militar. Să-l acuzi pe un astfel de ofiţer, care a fost ucis tocmai pentru că şi-a respectat fişa postului şi l-a documentat informativ, ca agent GRU, pe generalul criminal Nicolae Militaru, este, pentru judecătorul care a pronunţat sentinţa, un semn de alienare mintală. La fel, comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989 condusă de senatorul PNL Raymond Luca, care a votat retragerea titlurilor de erou-martir pentru cei doi ofiţeri antiterorişti, a îndeplinit şi ea, conştiincios, actul reeditat de execuţie publică a eroilor SRI.
Zilele trecute am constatat că, în pofida gestului prezidenţial, forţat de un şir de gesturi imbecile ale unor impostori agăţaţi de gâtul unor legi strâmbe, nu poţi schimba un simbol prin decret prezidenţial.
Lecţia de onoare ne-a fost predată, indirect, chiar de către SRI, instituţia în componenţa căreia se află Brigada Antiteroristă, unitatea de elită reprezentată de Gheorghe Trosca şi ceilalţi şapte luptători ucişi. Mesajul transmis de SRI a fost acelaşi cu mesajul pe care l-am transmis şi noi cu ceva timp în urmă. „Eroii nu au nevoie de „diplome“„ - scrie pe una dintre paginile ultimului număr al revistei SRI, „Intelligence“, sub flacăra unei lumânări care împarte, în două coloane, mari cât ABI-urile în care şi-au găsit moartea, luptătorii măcelăriţi pe pământ românesc la ordinul unui agent străin. Gestul, pe cât de discret, pe atât de nobil, făcut de conducerea SRI este un semn că, din punctul de vedere al simbolurilor cele mai valoroase ale luptătorilor antiterorişti, nimic nu s-a schimbat. Sacrificiul suprem simbolizat de Trosca şi ai lui rămâne pe acelaşi soclu în faţa căruia, pe 24 decembrie, se înclină „in memoriam drapelul de luptă al unităţii, ca semn de profund respect faţă de înaintaşi“.
Dan Badea

http://www.curentul.ro/2011/index.php/2011041957379/Actualitate/Cazul-eroului-Trosca-SRI-jos-palaria.html