Aparitia vietii

Oamenii de stiinta au sustinut timp de mai multe decenii ca viata terestra isi are originile in substantele organice existente in asa numita „supa primordiala”, precursoarea compusilor chimici din prezent. Nimeni nu a putut, insa, sa explice cum simplii aminoacizi au fost asamblati astfel incat sa duca la geneza vietii.

Studiile arata totusi ca diamantele, forme cristalizate ale carbonului care au precedat viata cu sute de milioane de ani, sunt „vinovate” de aparitia acesteia. Teste efectuate inca din urma cu trei decenii au aratat ca diamantelor, tratate cu hidrogen, formeaza pe suprafata acestora picaturi de apa. De asemenea, oamenii de stiinta au descoperit in apa generata pe diamante slabe reactii electrice, ceea ce poate fi raspunsul la complexele procese care au dus la aparitia primelor forme de viata.

Conform specialistilor, in momentul in care primele particule organice au aterizat pe suprafata diamantelor hidrogenate, in urma cu miliarde de ani, reactia care a rezultat a fost suficienta pentru a da nastere unor molecule complexe, capabile sa dea nastere vietii.

Noua ipoteza tine cont si de teoria numita „panspermia”, care sustina ca particulele organice au venit din spatiul extraterestru prin intermediul meteoritilor si ai cometelor.

Sursa:FoxNews

Şi totuşi, totul s-a născut din nimic.

Sa avem insa grija sa nu ne transformam la loc, in nimic!

abbilbal a scris:Şi totuşi, totul s-a născut din nimic.

Cum iti poti imagina ca din NIMIC sa apara CEVA ?
Eu nu imi pot imagina asa ceva. Mai logic mi se pare sa existe o permanenta a unei forme de inteligenta, chiar daca ea nu are ca suport materia cunoscuta acum de noi, ci alte forme de materie inca nebanuite. Aceasta inteligenta se manifesta in mod diferit in functie de conditii.
Gasesc o oarecare logica si in expresia la inceput a fost cuvintul. Prin asta intelegind informatia, inteligenta care s-a manifestat ulterior ca energie si materie sub formele cunoscute noua acum. Suportul acelei forme de informatie primara si eterna era insa unul de o alta natura, o materie mult mai fina , mai subtila...

abbilbal a scris:Şi totuşi, totul s-a născut din nimic.

Nimicul asta inseamna de fapt absenta materiei?

Orice a fost afirmat cu mai mult sau mai putin timp in urma , a fost afirmat in functie de cuceririle stiintifice de atunci, de limbajul folosit.

Horia a scris:Noua ipoteza tine cont si de teoria numita „panspermia”, care sustina ca particulele organice au venit din spatiul extraterestru prin intermediul meteoritilor si ai cometelor.

Bun, dar acolo cum au ajuns?

Poate ca nu a fost un singur inceput ci au fost si sunt mai multe, chiar in timpul asta, chiar acum cand scriu aceste randuri. Poate ca "nimicul" asta care ne inconjoara, este defapt o infinita si gigantica "mare de lut", in continua schimbare si miscare. Poate ca viata nu a aparut ci a fost aici din totdeauna, face parte din peisaj.
Poate ca tocmai universul, prin aceste inceputuri si sfarsituri, reprezinta insasi viata... un mare mozaic.
O infinitate de posibilitati, iar noi, oamenii, suntem una din ele.
Poate noi suntem visul unora, asa cum si altii sunt visele noastre.
Ne putem contopii cu marea de lut, sau ne putem modela intr-o stacana faina, din care sa sorbi cu placere vin fiert, asa cum trebuie sorbita fiecare clipa de fericire a vietii (acum chiar ar merge una, tot este sezonul).

dacul13 a scris:

Horia a scris:Noua ipoteza tine cont si de teoria numita „panspermia”, care sustina ca particulele organice au venit din spatiul extraterestru prin intermediul meteoritilor si ai cometelor.

Bun, dar acolo cum au ajuns?

Poate ca nu a fost un singur inceput ci au fost si sunt mai multe, chiar in timpul asta, chiar acum cand scriu aceste randuri. Poate ca "nimicul" asta care ne inconjoara, este defapt o infinita si gigantica "mare de lut", in continua schimbare si miscare. Poate ca viata nu a aparut ci a fost aici din totdeauna, face parte din peisaj.
Poate ca tocmai universul, prin aceste inceputuri si sfarsituri, reprezinta insasi viata... un mare mozaic.
O infinitate de posibilitati, iar noi, oamenii, suntem una din ele.
Poate noi suntem visul unora, asa cum si altii sunt visele noastre.
Ne putem contopii cu marea de lut, sau ne putem modela intr-o stacana faina, din care sa sorbi cu placere vin fiert, asa cum trebuie sorbita fiecare clipa de fericire a vietii (acum chiar ar merge una, tot este sezonul).

Foarte frumosmesajul tau ! dar este in el mai multa arta, mai multa poezie decit ipoteza sau comentariu de ipoteza si cum arta are o aura de farmec orice comentariu ar face ca aceasta aura sa se destrame si ar fi pacat ...

Viata, este arta.

Pentru a încerca să gândim la apariţia vieţii cred că trebuie mai întâi să înţelegem ce este viaţa. Şi pentru că a răspunde corect la întrebarea ce este viaţa nu prea este posibil ne rămân cosmogonia din Rig Veda şi reproducerea sa magistrală in poemul Scrisoarea I de Mihai Eminescu.

cedlanio a scris:Pentru a încerca să gândim la apariţia vieţii cred că trebuie mai întâi să înţelegem ce este viaţa. Şi pentru că a răspunde corect la întrebarea ce este viaţa nu prea este posibil ne rămân cosmogonia din Rig Veda şi reproducerea sa magistrală in poemul Scrisoarea I de Mihai Eminescu.

Pentru mine viata,esenta ei nu se afla in plan material comun ci in alt plan superior (tot oarecum material si el dar de alta esenta)
De acord cu Rig Veda si Eminescu, dar de Scarlat Demetrescu ce stii ? si ce parere ai de teoriile sale ?

Şi totuşi din nimic a creat Dumnezeu lumea (Universul) şi apoi viaţa. Deci la apariţia vieţii este vorba de Creaţionism.

abbilbal a scris:Şi totuşi din nimic a creat Dumnezeu lumea (Universul) şi apoi viaţa. Deci la apariţia vieţii este vorba de Creaţionism.

Vad ca vorbesti cu multa convingere. As fi curios ce anume ti-a dat aceasta convingere ? un eveniment anume ? sau ce ?

Pai eu stiu ca totul ce ne inconjoara este alcatuit din materie (intr-o forma sau alta) ,
materia la rindul sau este alcatuita din energie, care este cea mai mica particula elementara, care se incadreaza in cunoastearea omului,
energia este toata la fel, insa sub actiunea a ceva necunoscut ia isi ia noi calitati,
mai ales a emotiilor, adik ar fi trebuit o inteligenta care sa porneasa acest lant evolutiv de la energie la materie.
Noi si tot universul sintem constituiti din acelasi material, care la nivel de particula energetica se egaleaza intre sine.
A fost facuta o experienta: un pahar cu apa a stat intro camera unde toti se veseleau si rideau astfel exprimind emotii pozitive, in alta camera oamenii plingeau dupa accidentarea grava a unui om, astfel la nivel fizic, apa din 1 camera era limpede si avea gust dulce, din a 2 era putin tulbure si nu avea gust, astfel la cercetari amanuntite, la microscop sa observat ca apa din a 2 camera avea o structura cristalina moleculara haotica (adik erau cite 3 h la un o)
sau chiar shema legaturii se diferentia, iar in 1 legatura cristalina era perfecta (in forma de floare), care corespunde perfect legaturilor de 2h cu un O, si pozitiei moleculelor in substanta, adik emotiile poate face ca o apa sa te lecuiasca ex, iar altfel de apa sa te otraveasca, ceea ce sa intimplat la consiliul marilor savanti din japonia, in care toti se ocupau cu apa.
In timpul discursurilor au baut fiecare ceva apa si au murit la spital mai apoi. Aceasta era tentativa cuiva de a arata in mod singeros puterea apei, si a demonstra cit de tare se poate modifica energia.
Adia, teoretic, se socoate ca din o particula de energie se poate constitui o infinitatea de tipuri de atomi, de legi fizice, chimice, chiar si in galaxia noastra exista unele fenomene ce nu se supun legilor fizicii (ca ex. gaura neagra).
Ca atare omul intotdeauna a vrut sa stapineasca puterea atomului dar inca nau reusit, incearca acu so face aia din Europa cu Aparatul lor din pamint de 29 km, ei spere ca vor putea descomune unele particule elementare in energie astfel ruinind toate ipotezele si teoriile stiintei existente acu, adik vor sa obtina electron pozitiv (particula lui dumnezeu), care se spune ca in oarecare mod conditioneaza modificarea si mutatia energiei, de aia asta e asa de periculos, nu se stie anume cit de periculos, nici ei nu stiu, da practic din energia se poate produce orice numai ca nu se stie dak omul chiar daca va obtine experimental o asa particula, dak o va putea modifica, sau pastra cumva, dar posibilitatile ar fi colosale, uriase, ar fi posibila chiar calatoria in viitor, cai deoarece totul e din energie si ea comunica cu toate particulele, este un stoc infinit de date, este un organism comlex care comunica intre ele, si care sint modificate in-trun careva mod, cred ca cel ce ar putea sa faca asta ar fi Dumnezeu, poate de aia se zice ca Dumnezeu e pretutindeni ?! poate pur si simplu treb sa ne schimbam termenii despre termenul de existenta si viata, poate organism si este Dumnezeu , ele e noi si ceea ce ne inconjoara, noi traim in acest organism si ne pare ca aveam fiecare o viata aparte sau pur si simplu sintem atomii acestui organism, a ce parere aveti ?!

Danu a scris:pai yp tot stiu cv, totul ce ne inconjoara este alcatuit din materie (intr-o forma sau alta) , materia la rindul sau este alcatuita din energie, care este cea mai mica particula elementara care se incadreaza in cunoastearea omului, energia este toata la fel, insa sub actiunea a cv necunoscut ia isi ia noi calitati...

Da interesant punctul tau de vedere materie si energie ... ma intreb daca nu trebuia amintita si informatia ?

Da suntem înconjuraţi şi alcătuiţi din materie şi energie. Dar acea infimă particulă de energie, cum a luat naştere din nimic?

abbilbal a scris:Da suntem înconjuraţi şi alcătuiţi din materie şi energie. Dar acea infimă particulă de energie, cum a luat naştere din nimic?

Pai asta chiar tu ar trebui sa explici pentru ca este conceptia ta ca totul s-a nascut din nimic
Eu ramin la convingerea ca nimic nu se naste din nimic.
Si mai am convingerea ca realitatea nu se rezuma la planul material, ca mai sint alte citeva planuri existentiale
tot mai inalte.
Da este posibil ca pentru un observator limitat al planului material sa aibe senzatia ca in acest plan ceva
apare din nimic ... dar in realtate ceva apare din altceva aparent insesizabil. Asa stau lucrurile si cu materia comuna si cu viata si cu inteligenta sursa lor e in planuri superioare inca neacceptate de stiinta oficiala dar cunoscute din celemai vechi timpuri.

După cât am citit aici se pare că se vorbeşte despre apariţia vieţii in general şi nu de apariţia vieţii pe Pământ. Eu nu cred că viaţa a apărut în trecut, cred că viaţa există ca o interfaţă între diferitele planuri energo-informaţionale ale Universului. Viaţa este conştiinţă şi fiecare fiinţă vie acţionează în mediul său pentru a se autoprezerva şi înmulţi. Conştiinţa umană pare specială datorită limbajului pe care îl folosesc şi eu aici în exprimarea unor idei. În momentul în care conştiinţa reuşeşte să spargă barierele propriului plan energo-informaţional află că viaţa este însuşi Universul în toate faţetele sale denumite aici planuri energo-informaţionale.

Am denumit aici plan energo-informaţional de exemplu planul fizic în care noi, oamenii, percepem realitatea limitaţi de către simţuri.

În concluzie viaţa nu a apărut, viaţa este.

E foarte interesant ceea ce spui tu aici ca viata nu apare ci ca este permanenta si peste tot.
Ma bucur ca ai mai scris pe acest forum, aproape si eu uitasem ca mai exista
Acum o sa trec mai des pe aici chiar daca ar fi sa vorbim doar noi doi.

pe curind !

Am citit si eu mesajele ce-au fost scrise pe seama acestui subiect si observ ca ceea ce se ia in calcul sunt, mai mult sau mai putin, dorintele fiecaruia ca viata sa se extinda dincolo de ceea ce-i evident. Dar atunci cand incepem sa rationam pornim de la eivdent. Iar evidentul in cazul de fata ar fi cam acesta: nimic n-a aparut din nimic ci din ceva; viata (pe Terra) a aparut ca urmare a unor reactii chimice; pentru a putea exista etern o forma de viata trebuie sa depaseasca barierele impuse de materie. Restul sunt doar speculatii si supozitii fara niciun fel acoperire sau relevanta. Pot sa spus si eu aici de multivers, de lumi paralele, de deux ex machina s.a.m.d., dar n-ar insemna nimic. Incercati mai intai sa introduceti aceste ipoze intr-un sistem (nu spun fizic) filosofic viabil si mai apoi vedem ce iese.

s h a d o w a scris:Am citit si eu mesajele ce-au fost scrise pe seama acestui subiect si observ ca ceea ce se ia in calcul sunt, mai mult sau mai putin, dorintele fiecaruia ca viata sa se extinda dincolo de ceea ce-i evident. Dar atunci cand incepem sa rationam pornim de la eivdent. Iar evidentul in cazul de fata ar fi cam acesta: nimic n-a aparut din nimic ci din ceva; viata (pe Terra) a aparut ca urmare a unor reactii chimice; pentru a putea exista etern o forma de viata trebuie sa depaseasca barierele impuse de materie. Restul sunt doar speculatii si supozitii fara niciun fel acoperire sau relevanta. Pot sa spun si eu aici de multivers, de lumi paralele, de deux ex machina s.a.m.d., dar n-ar insemna nimic. Incercati mai intai sa introduceti aceste ipoze intr-un sistem (nu spun fizic) filosofic viabil si mai apoi vedem ce iese.

Asa cum cred ca este evident acest forum nu are un caracter stiintific si nu isi propune sa descopere adevaruri despre temele puse in discutie ci doar un loc in care sa putem discuta liber despre modul in care fiecare din noi vede si simte lumea care ne inconjoara.

Ce as vrea sa te intreb, daca asa este cum spui tu, si viata a aparut spontan in urma unor reactii chimice, de ce acele reactii nu pot fi reproduse in conditii de laborator ? Nu ar trebui sa fie ceva prea complicat din moment ce a aparut de la sine si fara nicio interventie inteligenta din afara. Sper sa nu vii cu argumentul ca a fost vorba de o reactie chimica ce a durat mii si mii de ani si de aia nu poate fi reprodusa ... sa vedem .

Ca sa raspund in locul lui sha* :-6/49(o varianta) (raspuns pe care al trebui sa-l dea sha* ,apropo daca vrei dezvoltat subiectu ok ,aici ti-am prezentat chintesenta)
-inteligenta exterioara sistemului (a doua varianta)

Am scris un mesaj pret de-o jumatate de ora, dar cand sa-l trimit mi-a dat nu stiu ce eroare, asa ca acesta o sa fie un fel de rezumat al aceluia.

Horia a scris:Asa cum cred ca este evident acest forum nu are un caracter stiintific si nu isi propune sa descopere adevaruri despre temele puse in discutie ci doar un loc in care sa putem discuta liber despre modul in care fiecare din noi vede si simte lumea care ne inconjoara.

Asa-i si de aceea-mi place. Insa vad, ca mai peste tot, ca omul isi da prea multa importanta, se pune in centrul universul si incearca sa lege orice alte lucruri de el. Iar acest lucru a stat la baza religiilor, a dus prea des la prea multe razboaie si din pricina acestui lucruri multi oameni au fost crucificati si mutilati. Si Hitler, asemenea romanilor, se credea un soi de binefacator pornind de la aceeasi judecata.

Horia a scris:Ce as vrea sa te intreb, daca asa este cum spui tu, si viata a aparut spontan in urma unor reactii chimice, de ce acele reactii nu pot fi reproduse in conditii de laborator ? Nu ar trebui sa fie ceva prea complicat din moment ce a aparut de la sine si fara nicio interventie inteligenta din afara. Sper sa nu vii cu argumentul ca a fost vorba de o reactie chimica ce a durat mii si mii de ani si de aia nu poate fi reprodusa ... sa vedem

Nici eu nu sustin ca detin vreun soi de adevar ci doar (imi folosesc, cum pot mai bine, facultatea de-a ratioana si judeca) un sistem care-i menit sa nu m-arunce-n extreme sau sa ma faca sa cred in tot felul de fabulatii si ineptii pe care le aud, sau pe care, trecandu-mi prin minte, le debitez sau nu. Nici nu ma duce departe, pentru ca-n forman-n care e, nici n-ar putea vreodata. Porneste de la faptul ca nu stiu nimic si ca nu pot fi sigur de nimic... In fine...

Raspunsul nu-i asa de greu de intuit. Nu suntem in stare sa reproducem (momentan) acele reactii pentru ca nu stim in ce anume constau acele reactii si in ce conditii au avut loc. Nu le reproducem pentru ca nu le cunoastem (ceea ce inseamna ca nu avem neaparat dreptate cand spunem ca viata a aparut din cei 20 de aminoacizi, intr-o anume imbinare; ceea ce inseamna ca reactiile care ar fi dus la aparitia vietii ar fi putut dura chiar si miliarde de ani; ceea ce inseamna ca exista un numar finit de reactii prin care viata poate aparea dintr-un numar infinit de posibilitati; etc). E ca si cum ti-as cere sa-mi cauti bosonul lui Higgs in lingura de ciorba, sau nu stiu ce particula pe care Fourmilab se chinuie s-o dovedeasca de ani. Iar conditiile de care-ti vorbesc nici n-ar trebui sa se petreaca la scara planetara, intr-un singur loc ar fi fost de ajuns, facandu-le astfel aproape imposibil de (re)cunoscut. Aceleasi conditii ar fi putut exista si pe alte planete, dar in absenta acelor reactii viata n-ar fi putut sa apara (pe Marte, spre exemplu), sau reactiile ar putea exista in alte locuri, dar conditiile fiind diferite viata nu s-ar fi putut forma (ex. Jupiter). Datorita anumitor conditii viata a aparut pe Terra, apoi viata a transformat planeta, care la randul ei a transformat viata, care la randul ei a transformat planeta s.a.m.d. Nici macar nu stim cu exactitate cand anume a aparut viata, daramite cum. Nu exista niciun fel de urma de folosile din primii 500-800 de milioane de ani de existenta a vietii (asta daca ne luam dupa supozitia larg raspandita conform careia procariotele au aparut acum 3,8mld de ani) sau de structura a adn-ului din primii 3 miliarde de ani de existenta a vietii. Si cu toate acestea progrese in domeniu au fost facute, sa nu uitam experimentul Urey-Miller care a reusit sa recreeze acizii nucleici care (se presupune ca ar) sta la baza vietii.

Horia a scris:-inteligenta exterioara sistemului (a doua varianta)

Ceea ce spui tu nu solutioneaza in niciun fel, cel mult mascheaza si amana problematica aparitiei vietii, existenta in sine a acelei inteligenta la care faci referire devenind astfel cat se poate de irelevanta. La un moment dat si omul poate va infecta alte planeta cu microbii nostri, dar asta nu ne-ar aduce catusi de putin mai aproape de vreun raspuns la intrebarea: cum a aparut viata (pe Pamant).

In incheiere... prea mult timp ne petrecem in cautarea unui scop, al unui sens, a ceva care sa ne justifice cumva existenta, incat prea rar ajungem sa ne raspundem la intrebarile care-si gasesc usor raspuns si care sunt cu mult mai relevante. Si daca exista o inteligenta superioara, un dumnezeu, doi, zece, ce? O sa te faca pe tine sau pe oricare altcineva mai bun? Daca lumea are nevoie de un d-zeu, de o rasplata si o pedeapsa ca sa fie ceea ce ar putea sa fie si fara, atunci omenirea s-a ratat pe sine. Daca d-zeu are nevoie sa existe pentru a face ceea ce-i scris mai sus sa fie adevarat atunci si el s-a ratat. Eu stau in punctul din care existenta si inexistenta lui imi sunt la fel de indiferente si de irelevante.

In incheiere... prea mult timp ne petrecem in cautarea unui scop, al unui sens, a ceva care sa ne justifice cumva existenta, incat prea rar ajungem sa ne raspundem la intrebarile care-si gasesc usor raspuns si care sunt cu mult mai relevante.

Am inteles punctul tau de vedere, dar nu inteleg care ar fi acele intrebari relevante de care vorbesti mai sus.

Pareri interesante aici, dar cred ca ar trebui intai sa lamurim un aspect: daca ne referim la VIATA ca atribut al Divinitatii (pentru ca Dumnezeu este viu, este atotputernic, etern si indestructibil) sau la vietuitoare de la cele comune pana la cele mai inimaginabile.

In primul caz, VIATA ESTE. Pur si simplu. Atemporal. Dintotdeauna si pentru totdeauna, este necreata asa cum necreat este Dumnezeu, fara inceput si fara sfarsit, asa cum fara inceput si fara sfarsit este Dumnezeu.

In al doilea caz problema este mult mai complexa.

Vedem ca Dumnezeu a creat regnul vegetal in cea de-a treia zi biblica. O numesc asa pentru ca inca nu crease luminatorii, soarele, luna si stelele, care au fost create abia in a patra zi biblica. Deci nu putem pune semnul de echivalenta intre ziua terestra si cea biblica.

Dar am putea concluziona ca Dumnezeu a creat viata in cea de-a treia zi a creatiei. Apoi a creat regnul animal in cea de-a cincea zi iar Omul in cea de-a sasea zi.

Dar cine ar putea spune care este echivalentul unei zile biblice?!

Stel a scris:Pareri interesante aici, dar cred ca ar trebui intai sa lamurim un aspect: daca ne referim la VIATA ca atribut al Divinitatii (pentru ca Dumnezeu este viu, este atotputernic, etern si indestructibil) sau la vietuitoare de la cele comune pana la cele mai inimaginabile.

In primul caz, VIATA ESTE. Pur si simplu. Atemporal. Dintotdeauna si pentru totdeauna, este necreata asa cum necreat este Dumnezeu, fara inceput si fara sfarsit, asa cum fara inceput si fara sfarsit este Dumnezeu.

In al doilea caz problema este mult mai complexa.

Vedem ca Dumnezeu a creat regnul vegetal in cea de-a treia zi biblica. O numesc asa pentru ca inca nu crease luminatorii, soarele, luna si stelele, care au fost create abia in a patra zi biblica. Deci nu putem pune semnul de echivalenta intre ziua terestra si cea biblica.

Dar am putea concluziona ca Dumnezeu a creat viata in cea de-a treia zi a creatiei. Apoi a creat regnul animal in cea de-a cincea zi iar Omul in cea de-a sasea zi.

Dar cine ar putea spune care este echivalentul unei zile biblice?!

Evident ca aici e vorba excusiv de viata materiala, de aparitia ei...
Nu cred ca trebuie sa ne batem capul prea mult cu povestea biblica a creatiei,si lungimea zilelor sale... ea a fost scrisa pentru nivelul de cultura al oamenilor din acele timpuri stravechi. Se poate observa insa ca cel care o relateaza are un nivel mult superior decit povestea simpla... sau mai curind simplificata voit.
Si spun asta pentru ca ordinea in care in care decurg evenimentele sint foarte aproape de ordinea reala in care au decurs lucrurile... formarea uscatului si a marilor, mai intii plante apoi animale, apoi om... daca era doar o poveste fantezista... puteau apare toate deodata sau in alta ordine.
Parerea mea personala am spus-o undeva mai sus...
Eram curios care ar fi parerea ta personala, se rezuma doar la creatia biblica ?
stim bine ca dumnezeu nu face nimic in mod direct... el doar face sa se faca...
asa ca problema ramane deschisa si sub aspectul creatiei.