Paul Lafargue

"Dreptul la lene" / "Le droit a la paresse"
– de Paul Lafargue

Le Droit à la Paresse, de Paul Lafargue (1880, 1896), est sans doute le pamphlet le plus violent et le plus réjouissant — le plus fertile, aussi — qu'on ait jamais écrit contre le travail : il n'était pas question de composer ce texte magnifique, grand classique du mouvement ouvrier révolutionnaire, dans une police de labeur…

COMENTARIU:

Este o carte scrisa in 1880 (sec. trecut, da, nu e o greseala !) si e mai actuala ca oricand. caci vorbeste pana si despre criza la care am ajuns azi...
Etapele SPIRALEI INFERNALE sunt pe scurt urmatoarele:

1.Muncim tot mai multe ore si producem tot mai mult ca sa castigam tot mai mult – asa ni se cere « ideologic » de catre societatea capitalista – ca doar marii industriasi/ patroni au nevoie de oameni « motivati » care sa le produca mai mult, sa se imbogateasca ei mai mult ; lenea nu e buna, din punctul lor de vedere caci nu muncim pentru ei si nu ne inregimentam sa le fie lor bine....

2. Produsele, la un moment dat, nu se mai vand, caci sunt prea multe, piata e saturata, iar oamenii nu mai au bani – salariile oferite de industriasi/ patroni nu sunt suficiente pentru a face fata tentatiei generate de produse ; intervine publicitatea care ne convinge sa cumparam

3. Suntem tentati de publicitate, vrem sa cumparam. muncim mai mult, sa castigam mai mult, sa ne permitem. Multi ne lasam tentati si facem si credite.

4. La un moment dat sunt atat de multe produse pe piata ca nu mai are cine le cumpare – dar spirala infernala continua : ca doar continuam sa muncim mai mult, ca sa ne platim creditele, si...sa consumam mai mult

5. Daca tot sunt dispusi din ce in ce mai multi oameni sa munceasca tot mai mult, de ce sa angajeze patronii 10 oameni in loc de 7, sau chiar 5, ca doar vor munci suficient cei 5 deja angajati, daca sunt bine prinsi in credite si dorinte de consum. Asa apare somajul ! Astfel, tot mai putini oameni muncesc tot mai mult, calitatea produselor/ serviciilor scade, dar nu conteaza pentru patron caci banii vin si asa. In ceea ce priveste somerii – este treaba lor !

6. Creditele sunt din ce in ce mai numeroase si mai mari caci cine intra in cercul lor iese greu

7. La un moment dat piata crapa: locuri de munca, credite, imobiliarul, totul pica.

Ei, noi ne aflam acum in acest al 7-lea moment.

E incredibil, dar acelasi autor ne explica faptul ca daca am munci mai putin fiecare dintre noi, am putea trai toti mai bine, somajul ar scadea - iar nivelul de viata al populatiei s-ar imbunatati. Dar nu ar mai castiga atat de mult patronii.

Parca nu e absurd ce spune omul asta. Si o spunea acum 123 de ani !!!!!!!!!!!! !!!!!!!!

„de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după necesităţi” cum zicea marxistu' (?)...

dar ce te faci cu darwinismul social (economic), din ce in ce mai evident ?

si care se aplica, imperturbabil, indiferent de accidentele de parcurs (comuna primitiva, comuna de la paris, falansterul de la scaeni, republica de la PLoiesti, sau comunismul, asa, in general !)...

si criza de acum e tot o criza de crestere, se "mai lasa putin singe" si trece !

Da, este o criză ce dă în cap celor mici şi piperniciţi pentr ai sălta pe cei mari şi barosani.

Dacă înţelegem că nu trebuie să luăm credit chiar dacă murim de foame,
Dacă înţelegem că banii sunt doar nişte hârtii colorate, aurul este doar un metal galben, iar pietrele preţioase sunt doar pietre,
Ce ne mai ramâne?
Rămânem noi.
Atunci dacă înţelegem că noi suntem noi înşine şi nu trebuie să devenim cineva,
Ne putem bucura şi viaţa ne va fi frumoasă şi liniştită.
A şi să nu uit: nu trebuie să spunem la nimeni...