Ziua trupului

Nu am pretentia ca voi spune ceva nou, ceva original, dar nici nu pot spune toate sursele din care voi extrage ideile ce urmeaza pentru ca nici nu ar avea rost.

E moda acum sa se inventeze tot felul de zile, (las acum deoparte cine si de ce le inventeaza asta ar fi alta postare) si uite asa, ma gindeam si eu la o astfel de zi... ziua trupului.
Cum ar veni asta ? Ar veni asa... ca o zi pe care sa o stabileasca fiecare singur pentru el, sa fie o zi evident libera ... chiar deosebit de libera, in care sa nu mai ascultam de niciun trebuie impus de altii si nici un trebuie impus de mintea noastra ci doar de acel trebuie cerut de corp.

Cum ar spune unii sa faci ce vrea muschii tai
Sa detaliez ... trezirea ... cind te saturi de somn, mai ramii citeva secunde in pat si sa te intinzi din toate incheieturile ... sa stai un pic si sa iti amitesti de ziua trupului si sa te asculti cu atentie, la inceput daca faci asta prima data e greu ... mintea intra pe fir din obisnuinta si dicteaza aia aia si aia ... o lasi sa se calmeze si asculti trupul si faci ce iti cere el in acea ordinde si exact cum te simti ... daca esti plin de energie te plimbi daca ti-e foame maninci daca mai vrei odihna mai tragi un pui de somn etc.
Si pentru ca ziua e lunga si cerintele truplui atit de modeste mai putem face unele concesii placerilor mintii dar atentie fara sa ignoram cerintele trupului cum s-ar spune fara abuzuri.
Cum pare usor ? greu ? imposibil ? E prea mult o zi intreaga ? atunci macar citeva ore sau macar sa ne axam pe o singura "activitate" cum ar fi odihna ... sau masa sa nu tinem cont de conventii privind ora, sau ordinea felurilor... sau nu bea apa inainte de masa ... bea daca ti-e sete si cit simti ca iti trebuie, maninca ce iti place si cind iti place dar atentie ...sa fie doar cerinta trupului si nu a mintii.

Trebuie sa precizez ca ceea ce am spus mai sus daca pentru unii oameni pare absurd... pentru altii este chiar modul lor zilnic de trai ... numai ca acei oameni nu traiesc in civilizatie si nu prea citesc deci postarea nu li se poate adresa lor... ei sint oameni care se identifica cu trupul iar minea e doar o prelungire a trupului care ii ajuta sa se descurce mai bine.

Cei care citesc asta se identifica cu mintea si considera trupul ca pe o prelungire a mintii care doar o ajuta sa se descurce mai bine, de aceea e greu ca mintea-stapin sa se subordoneze chiar si temporar sclavului-trup pe care nici nu il baga in seama ca are si el cerinte.

Nu as vrea sa intru aici in detalii privind instantele mintii ... constient, subconstient sau supra-constient sau cel care vorbeste, cel care asculta, si cel ce ia decizii, si nici despre spirit, suflet sau energii subtile... as vrea pentru claritate sa reduc totul doar la minte si trup.