Octavian Paler

Octavian Paler - Paradoxul vremurilor noastre

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor
si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta,
dar nu cum sa ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada
sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri,
dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea
atunci când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Ai timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; tocmai pentru ca Cheltuim prea nesabuit, (avem si raspunsul).E inflatia si nu numai (filozofic).Oricum daca cititi textu cu atentie desi la prima mana sunt paradoxuri ,in fapt sunt mai mult niste ironizari finute la adresa societatii

Poate ironii amare. De fapt, expune cu foarte multa sensibilitate un adevar dureros: universul interior din ce in ce mai mic si mai sarac pe masura ce cel exterior este mai mare, mai imbelsugat. Aproape am uitat ca avem un suflet care are propriile legi, propriul sistem de valori si propriile necesitati. Privim numai in afara, iar atentia s-a mutat de multa vreme de la capra vecinului la masinile luxoase, locuintele impunatoare si imbracamintea de firma a rasfatatilor sortii. Nici nu ne trece prin minte ca in spatele opulentei se ascunde si multa saracie, chiar daca de alta natura. Dar de Legea compensatiei am uitat...

Am devenit cumparatori nesabuiti ale unor marfuri de care nu avem nevoie dar "sunt in trend". Am devenit consumatorii profesionisti a tot ce ne ofera spoturile publicitare fara sa ne treaca macar prin minte ca acele marfuri si acele spoturi sunt ispite. Cati din noi mai spunem "Tatal nostru"? Versetul "Si nu ne duce pe noi in ispita" ce mai inseamna pentru noi?

Cred ca, de fapt, toata goana asta nebuna dupa orice este doar un semnal trimis de un suflet in suferinta si care striga: "Sunt sarac!". La nivel constient, nu facem decat sa inventariem ce avem ca sa vedem ce ne lipseste si sa achizitionam. Dar semnalul reapare, asa ca mereu ne dorim altceva din simplul motiv ca nu stim ce ne lipseste. Si oricat de multe am avea, mereu mai vrem si altceva. Ceva mai nou, nu necesarmente mai bun, daca am epuizat toata gama de bunuri la care ne gandim ca ne-ar satisface.

Si tot nemultumiti suntem pentru ca nu am identificat necesitatile sufletului. Care culmea! Sunt gratis si la indemana oricui!